Mihaela, sunt de acord cu tine. Atat intrebarile puse curtii cat si raspunsul sunt de o calitate indoielnica, ascunzand parca adevarul. Claritatea lasa mult de dorit.

Un astfel de articol ar trebui sa ridice un semnal de alarma pentru toti cei care au pierdut procese. Au 30 de zile sa formuleze cereri si sa ceara TVA deductibil

Asta nu-i nimic. Va dau eu o speta de acelasi tip, dar mai magareasca.
In dosarul de partaj credit, formulat de reclamant, dupa divort, exista si pretentii.
Pretentiile reprezinta in fapt o actiune in regres, (repetitiune), pentru ratele creditului achitate de reclamant PANA LA ramanerea definitiva si irevocabila a sentintei din dosarul respectiv.
Pe langa alte abuzuri legate de stabilirea cotelor procentuale in partaj, instanta obliga parata să achite reclamantului suma de ½ din ratele de credit
până la achitarea integrală a creditului acordat.

Magariile la dispozitivul privind pretentiile sunt urmatoarele:
Reclamantul NU A PLATIT TAXA DE TIMBRU pentru pretentii.
Desi printr-o incheiere de sedinta s-a stabilit timbrajul pentru pretentii, aspect reconfirmat si prin incheiere data la o cerere de reexaminare a taxei de timbru, reclamantul a achitat doar taxa pentru partaj. Inclusiv instanta recunoaste cu seninatate in sentinta ca s-a taxat doar partajul, dar admite si capatul privind pretentiile.
Instanta a dat un PLUS PETITA.
Desi capatul de cerere formulat de reclamant preciza „PANA LA ramanerea definitiva si irevocabila a sentintei”, instanta i-a dat „PANA LA achitarea integrală a creditului.
Foarte lejer s-a încălcat principiul disponibilităţii.
Pentru actiune in regres/repetitiune, se impune ca creditorul sa fi facut plata, plata pe care sa o constate instanta. Instanţa nu poate constata, anticipat, achitarea de către reclamant, a ratelor, adică obligaţii nenăscute. Î.C.CJ., decizia nr. 917/2013, secţ I: acţiunea în repetiţiune este o acţiune patrimonială, care poate fi intentată în termenele de prescripţie de drept comun, care încep să curgă de la momentul EFECTUARII plăţii nedatorate. Instanţa nu putea călători în viitor, pentru a stabili achitarea ratelor de către reclamant, pentru a dispune restituirea lor de către parata.
Mai mult, în cazul unei ipotetice executări silite, executorul judecătoresc s-ar putea substitui puterii judecătoreşti în constatarea achitării sumelor supuse repetiţiunii, ulterioare pronunţării sentinţei, stabilind dreptul de repetitiune, ceea ce e neconstituțional.
Sentinta este irevocabila.
Cum a fost posibila o asemenea „golanie judiciara”?
Avocatul reclamantului este sotul unei judecatoare care parctica justitia „in familie”. Dupa ce a fost reclamata la CSM si s-a facut scandal in presa, a incetat practica, dar daca ai colegi „de treaba”, acestia pot sa-ti ajute sotul avocat, nu-i asa?

Cu atat mai mult atunci. Formatul emisiunii se incadreaza in randul ideilor, teoriilor, conceptelor, descoperirilor stiintifice, procedeelor, metodelor de functionare sau a conceptelor matematice ca atare, continute intr-o opera? Dumneavoastra cum intelegeti ce a spus ICCJ raportat – sa zicem – la formatul emisiunii.

Curtea poate oricand remedia calitatea indoielnica a unor intrebari, cerand lamuriri suplimentare instantei de trimitere. Ba le poate chiar reformula.

La punctual cu privire la expertiza Camerei Notarilor as vrea sa adaug ca valoarea constructiei se mai poate determina din autorizatia de construire care taxeaza contribuabilul cu o taxa de construire stabilita estimative de organul de specialitate pe baza costului mediu de construire. Aceasta axa se regularizeaza la terminarea constructiei cu un alt document care stabileste valoarea finala a constructiei, pe baza unei declaratii. Deci daca ai toate aceste documente, autoritatea are cunostinta de COSTUL constructiei, care contine TVA deductibil. Este un act de rea credinta sa nu analizezi procesul in sine, dupa ce alti experti au exprimat in fapt o opinie bazata pe expertiza.

Culmea este ca in speta invocata de mine, a existat si un capat de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea paratei la achitarea către banca a 1/2 din credit de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de partaj şi până la achitarea integrală a creditului.
Capatul de cerere a fost respins de instanta tocmai pe motivul ca obligatia nu se poate diviza, nu se poate inlatura SOLIDARITATEA obligationala in achitarea creditului, retinind, practic apararea bancii.
Numai ca aceeasi motivatie a solidaritatii obligatiei nu a mai fost valabila atunci cand instanta, IN ACELASI DOSAR, a obilgat parata să achite reclamantului suma de ½ din ratele de credit pana la inchiderea lui.

In proces s-a invocat, distinct, in vreo 8-9 sedinte!! problema neachitarii taxei de timbru pentru pretentii, penultima oara depunindu-se note de sedinta cu istoricul invocarii acestei exceptii. Degeaba.

La partaj s-a stabilit o proportie de 1/2 intre parti, dupa aceleasi metode abuzive.
Creditul de nevoi personale, pentru achizitionarea unei locuinte, in suma 45.600 CHF a fost „tocat” de reclamant in 4-5 luni de la acordare, inainte de despartirea in fapt a sotilor. Banii au fost cheltuiti pentru un credit personal al reclamantului, specualtii la bursa, alte scopuri nedovedite si contestate prin inscrisuri oficiale de parata. Inclusiv banii cheltuiti de reclamant DUPA despartirea in fapt a fostilor soti, pentru infiintarea unei firme personale si achizitia unui autoturism pe firma au fost considerati datorie comuna. Nici un inscris al paratei nu a fost luat in considerare, parca nu ar fi existat.
Daca ai avocatul „potrivit”, obtii ce vrei, si chiar mai mult decat ai cerut.

1. CSM a pus in discutie, in mod public, chestiunea criticilor DNA la adresa unor hotarari definitive. S-a luat decizia sa se discute intre conducatorii celor doua institutii si s-au inlaturat acele comentarii din Raportul DNA. Pe viitor se va avea grija la modul de redactare a Rapoartelor DNA.
2. Chestiunea „campului tactic” s-a discutat in CSM, tot in public. S-a concluzionat ca e vorba de magistrati banuiti de coruptie, nimic mai mult. De altfel, avem suficiente cazuri de magistrati pt. care s-a probat comiterea unor infraciuni de coruptie in exercitarea functiei, evident, urmare a unor informari SRI.
3. Citatul corect este „prevenirea si combaterea coruptiei judiciare”. Ce ar putea sa faca magistratii insisi si, mai ales, asociatiile profesionale pentru asta?! O gramada de lucruri: de la chestiuni de management al instantei, case management, repartizare aleatorie, practica unitara, la indeplinirea obligatiei de denuntare a infractiunii comisa de un coleg si prevazuta in art. 267 C.pen.
4. Interesant punct de vedere: sa fie dezbateri, dar sa nu participe cei din CSM. Aici nu am ce sa mai comentez. Ci doar sa promit ca, la fel ca in multe situatii interesand independenta si integritatea magistratilor, personal voi interveni indiferent de reactia institutionala a CSM. Inca nu a confiscat nimeni nici dezbaterile pe independenta, nici dreptul meu de a vorbi despre nevoia de a prezenta corect date atunci cand un magistrat isi asuma opinii publice. Noi trebuie sa sadim increderea justitiabililor in sistemul nostru, nu sa alimentam subiecte populiste – si de abia aici e vorba de populism, cand e musai ca SRI si DNA sa fie criticate daca vrei sa fii la moda si sa faci rating, indiferent ca te numesti judecator ne-penalist care nu ai citit legile aparute in urma cu un an si care au fost in dezbatere in cei doi ani anteriori, ca esti avocat nervos ca dosarele clientilor tai la DNA sunt confirmate in instanta sau ca esti cadru universitar la Drept care iei la misto magistratii pe un anumit blog.

Un alt aspect important: reclamantul NU A FACUT INATAMPINARE NICI IN APEL SI NICI IN RECURS, dar totusi a castigat.
Avocatul acestuia doar s-a prezentat in instanta.
Care avocat are curajul sa nu faca nicio aparare in apel si recurs, la un partaj de 45000 CHF si pretentii, daca nu are „blatul” facut?
Trebuie sa ai o sursa forte sigura de informare ca sa anticipezi o solutie favorabila, care nu necesita nicio aparare.

economia lumii s-a mai schimbat de la Aristotel incoace. creditul ( imprumutul de bani) a fost si este motorul economiei mondiale iar asta nu se va schimba.

mai cititi autori recenti si specializati pe economia actuala. si Hipocrate era medic dar astazi nimeni nu se trateaza ca pe vremea grecilor antici.

@domnul Costache, scrierile lui Aristotel sunt din ce în ce mai citate de către cei care, de exemplu, tratează criza din Grecia din punct de vedere legal sau… de către cei care doresc să descopere ce înseamnă identitatea constituțională în contextul UE așa cum este prevăzută în art. 4(2) TUE. De altfel, de aceea m-am apucat eu să-l citesc pe Aristotel pentru că toți profii de pe la Oxford, Cambridge, Yale sau New York University School of Law îl tot citau. Pe Aristotel și pe C. Schmitt. Despre celălalt domn nu știu ce să zic deoarece nu sunt specializată în medicină însă nu m-ar mira ca citind tratatele actuale să găsesc trimiteri și la el, mai ales la cele de tratamente homeopatice.

Banul nu poate fi motorul, niciodată. Eventual, poate doar o variantă de benzină. (dar vă rog să îmi citați niște doctrinari din domeniul economic care să spună exact asta – ca apoi să vă citez eu alții care să-i contrazică)

Și totuși, dumneavoastră prin cele spuse mai sus nu-l contraziceți pe Aristotel – sau mă înșel? Aristotel spunea că este nenatural ca banul să fie folosit pentru a face alți bani și că de aceea împrumutul cu dobândă mare atrage ura și dezaprobul populației cel mai mult (populația răsculându-se împotriva a ceea ce nu este natural). De ce este nenatural? Pentru că banul este un mijloc, nu un scop în sine iar să faci bani din bani este să transformi mijlocul (banul) în finalitate (tot banul) când banul poate fi doar mijlocul pentru a obține bunuri (finalitate) de care apoi să te întrebuințezi pentru a conduce o viață decentă („finalitatea finală”).

Impactul deciziei CJUE C-183/2014, Salomie şi Oltean este de sute de milioane de Euro. Romania a pierdut la CJUE, este obligata sa permita TVA deductibil si daca aceasta masura nu este comunicata corect, mii de romani isi vor pierde dreptul sa solicite rambursarea. In 30 de zile expira acest drept.

Eu prefer sa cred ca astfel de erori sunt involuntare…

Daca vorbim de antichitate, nu putem sa nu remarcam MODERAT, a vicepreşedintelui MODERAT Bank, MODERAT, in luna iunie:

„Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră cunoaşteţi cum erau trataţi faliţii în Roma Antică. Faliţii, în funcţie de numărul creditorilor, erau ucişi şi tăiaţi în atâtea bucăţi câţi creditori aveau. În Evul Mediu se folosea stâlpul infamiei şi mai era obiceiul legării de un catarg în piaţa publică sau purtarea datornicului pe străzi. Exista şi închisoarea datornicilor, unde capul familiei era încarcerat. Şi noi, în Codul Civil de la 1864 aveam închisoarea datornicilor. Dar, în decursul anilor s-a ajuns de la uciderea debitorului, până la acordarea unei a două şanse, în 2014.”

Doamna vice este MODERAT rau de tot. Cred ca banca i-a implantat un cip.

Și CEDO ce zice?

Si ca sa ai acces la acel mijloc mai devreme (anticipat) nu ar trebui sa coste?

Imprumutul fara dobanda e mult mai „nenatural” in contextul economic al unor agenti rationali, agenti care nu ar avea nimic de castigat din faptul ca se lipsesc temporar de acest mijloc si in plus isi asuma un risc de a nu-i mai primi inapoi.

Ce spune Aristotel este oricum o tampenie, deoarece, pentru a fi consecvent cu propriile idei, ar trebui sa se impotriveasca in egala masura imprumutului de „bunuri reale”. Care e diferenta intre a imprumuta direct banii cu care imprumutatul isi cumpara bunul X si a cumpara tu direct bunul X pentru a i-l imprumuta contra unei sume de bani (sa zicem leasing)? In ambele cazuri banii creeaza bani, doar ca intr-unul din cazuri pe o cale putin ocolita. Ideea de baza este insa aceeasi, ca daca ai capital poti castiga bani plasandu-l catre cei care au nevoie.

Daca Aristotel se opune tuturor imprumuturilor, pot doar sa constat ca sistemul lui este unul falimentar, din motive evidente. Daca se opune doar imprumuturilor de bani, inseamna ca nu gandeste macar un pas inainte.

Nu inteleg care este importanta sexelor pentru speta. Rolurile puteau fi la fel de bine inversate.

Mulțumesc pentru comentariu.

O replică de dragul dezbaterii:

1) CSM a luat în dezbatere problema criticilor formulate de DNA ca urmare a sesizării asociațiilor de judecători. De aceea, CSM nu a făcut nicio favoare și nici nu a avut o atitudine proactivă, ci și-a îndeplinit o obligație ca urmare a unei sesizări.
În ceea ce privește decizia luată, așa cum este prezentată și pe site-ul CSM, ea privește lipsa de sesizare a Inspecției Judiciare (deoarece nu s-a considerat că este vorba de o problemă de fond ce ar ridica suspiciuni privind știrbirea independenței și imparțialității judecătorilor) și sesizarea unei comisii din cadrul CSM pentru a se verifica o chestiune de structură a rapoartelor.
Nu știu ce fel de decizie este cea privind discuțiile între conducătorii între cele două instituții. Am îndoieli că ea a fost pusă în practică și în alte situații când s-au ridicat probleme legate de independența judecătorilor (de câte ori au discutat conducătorii instituțiilor cu oameni politici, jurnaliști sau avocați care au fost apostrofați de CSM pentru încălcarea acestei independențe?).
Continui să cred că problema de fond (i.e., persistența unor tipare de gândire care promovează o poziție dominantă a procurorului în procesul penal și o obligație a acestuia de a verifica activitatea judecătorilor în cursul judecății) merita o decizie oficială: este sau nu această critică a hotărârilor de achitare o încălcare a independenței judecătorilor?
În ceea ce privește raportul DNA, trebuie să recunoaștem că modificarea unor documente oficiale nu este un lucru des întâlnit. În plus, cred că era necesară o explicație oficială. De obicei, atunci când un document este publicat într-o anumită formă el nu este modificat decât prin prezentarea publică a deciziei (dacă, spre exemplu, într-o lucrare științifică eu ar trebui să public data modificării. Când s-a făcut această modificare? Și de ce?) și, eventual, scrierea unei erate.
Lipsa acestor lucruri poate conduce la întrebări serioase privind rațiunea și semnificația modificării. Este o recunoaștere a greșelii sau, de fapt, doar o ascundere a ei? Dacă e ascundere, ascundere să fie și să o scoatem și de la cuprins și să modificăm paginile corespunzător. Dacă e recunoaștere, atunci să facem o precizare în acest fel. Sistemul judiciar din România nu va avea decât de câștigat prin capacitatea de a recunoaște greșeli.

2) Revin cu aceeași precizare. În interviul cu pricina, nu s-a făcut nicio referire la limitele legii sau magistrați bănuiți de săvârșirea unor infracțiuni de corupție. Toate acestea sunt precizări ulterioare și realizate într-un alt context. În acest domeniu sensibil (relația dintre justiție și servicii secrete) nici măcar bănuiala unei supravegheri nelegitime nu ar trebui să existe. Or, chiar dacă au fost făcute aceste precizări ulterioare, o umbră de îndoială tot va persista.

3) Managementul instanței și managementul cauzei sunt într-adevăr două idei bune, dar nu pentru combaterea corupției în primul rând, ci pentru respectul cuvenit cetățeanului și judecătorilor înșiși. Și da, ar trebui discutat mai mult despre ele, dar cu această justificare. La fel și despre repartizarea aleatorie. Sau despre practica unitară lipsa căreia (sau, uneori, chiar prezența ei) poate ascunde și erori judiciare, inclusiv condamnarea unor persoane nevinovate. Nu putem justifica totul prin lupta pentru prevenirea și combaterea corupției, inclusiv cea judiciară, pentru că riscăm să creăm (dacă nu cumva am și făcut acest lucru) un obiectiv care justifică orice.

4) Revin cu precizarea că una e dezbaterea și alta e apostrofarea. Dezbatere înseamnă argumente și contraargumente, certarea celor ce nu sunt de acord cu tine e altceva. În plus, în acest context, raporturile între persoanele care discută sunt de alt tip: de la cei ce aleg pe cineva să exercite un mandat la cel ales.
Încrederea cetățeanului în justiție se realizează și prin prezentarea problemelor în mod public, nu prin ascunderea lor. Altfel, se numește propagandă. Și nu e prima dată când România ar trece prin acest lucru legat de sistemul judiciar.
Nu e musai, ca să reiau expresia, să criticăm autorități ale statului pentru motive populiste. E firesc într-o democrație ca instituțiile care au puterea de a limita drepturi ale individului să se afle în controlul opiniei publice, a celorlalți actori ai sistemului judiciar și a mediului științific, indiferent ce profesii sau funcții ocupă aceștia și indiferent de felul în care scriu (e.g., lucrări științifice, scrieri pe blog, editoriale în mass-media).
În plus, este chiar necesar să criticăm aceste instituții, dar pentru alte motive.
Pentru că România trece printr-o perioadă de tranziție de la comunism la democrație, iar sistemul judiciar a fost puternic marcat de influența comunistă. Ca orice tranziție, ea nu semnifică abandonarea dintr-o dată a moștenirilor trecutului, iar acest lucru este valabil și pentru justiție. Unele moșteniri se păstrează, iar altele, sub influența unor noi circumstanțe, chiar se consolidează. Acest fenomen este întâlnit în mai multe țări ale Europei de Est. În România, aceste noi circumstanțe sunt date de lupta pentru prevenirea și combaterea corupției, inclusiv a celei judiciare, ca să citez exact. Acesta este un fenomen istoric pe care avem obligația (nu numai dreptul) să îl discutăm. Dacă nu sunteți de acord cu această opinie, am convingerea că dezbaterea nu va avea decât de câștigat. Sincer, m-aș bucura să văd că am greșit.

Problema, grecii nu sunt in alianata popularilor! E doar despre putere, nimic despre popoare, individ, democratie! Acum urmeaza mutarea celor tari: dezbina si condu! Adunarea celorlalti europeni si li se va spune: suportati, sunteti mai saraci, nu aveti drepturi, cand veti ajunge la fel ca noi… Singura solutie pentru Europa, nu numai pentru Grecia: punct si de la capat intr-o noua formula. Evident, actualii vor pierde, dar am intra intr-o zona mai echitabila… Tipul ala pe motocicleta avea dreptate… Si nu era de la el. Pana si in Biblie se stabileste clar ca la 50 de ani averile se intorc acolo de unde au plecat! La sapte ani se iarta toate datoriile si la cei de acelasi neam nu li se mai pun dobanzi. Oare europenii sunt acelasi neam? Iata intrebarea! Credeti ca evreii erau prosti. Moise a vazut ce se intampla in Imperiul Egiptean si a dorit sa nu se repete istoria cu exploatarea unor popoare… Dar, evident, Europa nu mai vrea astfel de practici!